Rămas bun, Argeş drag!

E dimineaţă. N-am putut să dorm toată noaptea, la gândul că a doua zi urmam să merg pentru prima oară la un meci al Argeşului. Am mai văzut câteva meciuri la televizor, am mai citit ceva prin ziare. Dar voi merge prima dată pe stadion, pe care l-am văzut doar din trecere. M-am trezit cu noaptea-n cap, să mă duc la chioşcul din staţia de autobuz să prind ziarul. Azi mă duc la meci!
Îl trezesc pe tata, deşi e abia ora 8, iar până la meci mai e destul. Nu mai am răbdare. Urcăm în autobuz. În staţia de la muzeu, văd pe un zid un afiş cu meciul, iar sub el, pe zid, e mânzgălit Hai FC Argeş! Pe drumul spre stadion, încerc să-mi imaginez la ce poartă a dat Barbu gol din foafecă cu Oţelul, acum câteva etape. Ajung la stadion. Mă aşez lângă tata, pe scaunele roşii de la tribună. Jucătorii începuseră antrenamentele. Lumea se adună, stadionul e aproape plin. A fost singurul meci la care m-am dus cu tata. Şi a fost de ajuns să mă îndrăgostesc. Nu mai contează că am pierdut meciul, că toată seara am plâns. Au fost lacrimile unui copil, aşa cum eram toţi, ce spera că echipa lui e cea mai bună.
Azi ar fi trebuit să fie o mare sărbătoare pentru noi. Doar că niciodată nu am simţit atâta ură, neputinţă şi durere. Argeşul lângă care am crescut nu mai e. Fotbalul a devenit joaca unor parveniţi, şi-a pierdut farmecul. Cum o să le spunem noi, peste ani, copiilor noştri, că a fost cândva FC Argeş, dar că a murit fără să se încerce măcar salvarea? Ne vor crede oare că am străbătut ţara pentru o echipă care nu mai e? Cu ce le vom dovedi noi că am iubit echipa asta?
60 de ani… FC Argeş a fost ţinut în viaţă artificial, pentru că de fapt a murit de mai mulţi ani. Şi-a aşteptat liniştit soarta, ştiind că e singurul dezonodământ posibil. S-a născut şi a murit odată cu Dobrin. Nici o altă echipă nu se poate identifica mai bine cu “copilul” ei. Acum se încearcă o renaştere a Argeşului, dar asta e altă discuţie (vom reveni la acest subiect cât de curând). Chiar dacă peste ceva timp echipa se va numi tot FC Argeş, se va câştiga palmaresul, nu vom uita prea uşor dispariţia clubului. Nu putem să-i iertăm pe cei care şi-au bătut joc de noi, de oraş, de Dobrin.
Tu, cel care citeşti rândurile astea, adu-ţi aminte de FC Argeş. Şi plângi! A murit o parte din tine. Rămas bun, Argeş drag!     

sursa www.violafans.net