Amintiri cu “parfum” de Mondiale: Dobrin şi Vlădoiu, marii ghinionişti ai C.M. de fotbal

Prezenţa la un Campionat Mondial este, fără îndoială, o experienţă unică pentru orice jucător de fotbal. Naţionala României nu se mai bucură de acest privilegiu demult. De-a lungul anilor, deşi Piteştiul a dat nenumăraţi fotbalişti echipelor mari atât din ţară, cât şi din străinătate, doar doi dintre aceştia au ajuns şi la un Campionat Mondial. Coincidenţă sau nu, pentru ambii jucători visul devenit realitate avea să se transforme însă în coşmar… Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbalişti români ai tuturor timpurilor şi Jean Vlădoiu sunt cei doi jucători argeşeni care au ajuns la Cupa Mondială. Ce au ei în comun? Excluderea din lot. Primul nu a bifat nici măcar un minut la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970, cel de-al doilea a jucat doar trei minute, în care nu a atins mingea la Mondialul din Statele Unite ale Americii, în 1994… După care a fost trimis acasă.
Exclus din lot
Din păcate, la Campionatul Mondial din Mexic, din 1970, Nicolae Dobrin nu a jucat, deşi la plecarea din ţară avea asigurat tricoul cu numărul 8. La Guadalajara însă, unde a jucat România, Nicolae Dobrin nu a fost nici măcar rezervă, ci a urmărit meciul din tribună. Antrenorul “naţionalei” de atunci, Angelo Niculescu, a motivat la acea vreme că neincluderea lui Dobrin în echipă a fost cauzată de lipsa de pregătire a acestuia. La rândul său, “Gâscanul” a dezvăluit într-un interviu motivul pentru care a ajuns în acea situaţie. El a declarat că Angelo Niculescu nu l-a introdus în joc din cauza unei partide de poker cu dinamovistul Radu Nunweiller. “Era puţin afumat şi a început să se laude că are la el mai mulţi bani decât am eu acasă. A scos din buzunar două teancuri de bancnote. Într-unul avea 4.000 mărci, în celălalt 9.000 dolari. N-am avut încotro şi am jucat. L-am lăsat destul de repede fără bani”, a spus Dobrin în acel interviu. După ce a refuzat să-i returneze banii, dinamovişti Lucescu şi Dinu l-au pârât lui Angelo Niculescu, care i-a promis lui Dobrin că va sta pe bancă dacă nu-i va da banii înapoi lui Nunweiller. Dobrin nu a cedat, iar selecţionerul s-a ţinut de cuvânt. Astfel, a fost exclus din lot şi a privit meciurile din tribună, deşi a solicitat paşaportul pentru a se întoarce mai repede acasă.
“Dinu şi-a cerut scuze”
După fix 44 de ani de la acel moment, Gica Dobrin, soţia regretatului fotbalist, se abţine să dezbată prea mult acel subiect, rezumându-se doar la a spune: “Guadalajara? Uff, s-au spus şi scris atâtea despre acel moment încât eu n-aş vrea să mai revin şi să explic motivul pentru care Gicu al meu nu a jucat în Mexic niciun minut. Să lăsăm trecutul… Ceea ce pot spune este că el i-a cerut selecţionerului paşaportul să vină acasă, dar acesta a refuzat să i-l dea. Practic, soţul meu a mers în Mexic ca turist, din moment ce nu a jucat nici măcar un minut, fiind exclus din lot. Şi mai mult decât atât, dacă Gicu al meu era vinovat, de ce imediat după Mondialul acela Cornel Dinu a fost la noi în casă pentru a-i cere scuze? A venit şi Bebe Barbu… Dobrin le-a spus că el la echipa naţională nu va mai merge, ceea ce s-a şi întâmplat”.
Mai presus de bogăţii…
Cea care i-a fost alături marelui fotbalist nu are regrete vizavi de perioada în care soţul său ridica tribunele în picioare. Cât despre Guadalajara, nici atât. Oamenii au continuat să-l iubească pe Dobrin chiar dacă nu l-au văzut jucând în Mexic. Ba mai mult, Gica spune că iubirea pe care spectatorii din întreaga ţară i-o arătau necondiţionat însemna pentru el mai mult decât orice. “Gicu a jucat în multe ţări, a mers în toată lumea, dar cel mai bine s-a simţit acasă… Dacă era, putea să rămână la Madrid, la marele Real, când a mers cu preşedintele Rapaport şi au stat acolo două săptămâni. Este adevărat că n-a avut în ţară atâţia bani cât ar fi primit dacă ar fi rămas la Real Madrid sau mai ştiu eu unde… Dar o moarte avem toţi. Gicu ce-a luat cu el în mormânt? O moarte am şi eu, de-asta încerc să mă bucur de lucrurile frumoase pe care mi le oferă viaţa. Dacă eşti interesat doar de partea materială, nu faci nimic. Soţul meu nu şi-a dorit bogăţii, FC Argeş a fost casa lui, averea lui cea mai de preţ. Aici, între oamenii lui, s-a simţit în largul său. România a fost ţara unde Nicolae Dobrin a fost şi este în continuare iubit. Pe el nu l-au interesat uralele spectatorilor din alte ţări. Iubitorii fotbalului din România nu l-au uitat; peste tot pe unde merg oamenii mă recunosc şi îmi spun tot timpul că soţul meu i-a încântat prin evoluţii. Că a fost cel mai bun fotbalist… Ţi se face pielea de găină din cauza emoţiilor când vezi ataşamentul oamenilor. Aceste lucruri au avut o valoare aparte pentru soţul meu. Dragostea oamenilor a primat în viaţa lui Nicolae Dobrin, mai presus decât orice bogăţii…”, a spus Gica Dobrin.
Cu geamantanul încărcat
Şi ea a continuat să-şi amintească… Faptul că a fost trimis în tribună în Mexic l-a afectat mult, dar Dobrin nu a uitat de cei de-acasă. S-a întors încărcat de cadouri pentru soţia şi fiul său. “Parcă ieri s-ar fi întâmplat – ne-a spus Gica. Gicu s-a întors din Mexic cu geamantanul plin. Pentru el nu şi-a cumpărat nimic, dar mie mi-a adus o haină de blană, de hermină şi un parfum pe care nu-l găseai la vremea aceea pe toate drumurile. Fiului nostru, Dan, care avea atunci 3 ani şi ceva, i-a adus multe dulciuri şi jucării. Eu l-am mustrat pe Gicu, aşa cum făceam de obicei, pentru faptul că el nu-şi cumpărase mai nimic… Ştiţi ce mi-a spus? Că fericirea mea şi a copilului nostru sunt mai presus de orice. Că singurele cadouri ale lui sunt locurile pe care le vede. Şi că noi, fiindcă nu avem ocazia să vizităm alte meleaguri, merităm să ne răsplătească cu daruri alese… L-am aşteptat la aeroport şi ne-a desfăcut cadourile în maşină, nu a avut răbdare până acasă… Aşa făcea mereu… Dac-aş mai trăi eu să am timp să-mi amintesc de câte momente frumoase erau în acea perioadă! Mie nu mi s-a dat voie să plec nici măcar în Bulgaria, ştiţi cum erau vremurile acelea… Dar Gicu a mers cu fotbalul peste tot, a jucat în multe ţări, dar niciodată nu s-a întors acasă cu mâinile goale”, ne-a declarat Gica Dobrin, oftând…
“Am fost oaia neagră mult timp”
Jean Vlădoiu a făcut parte din loturile României pentru Campionatul Mondial din 1994 şi pentru Campionatul European din 1996, dar va rămâne în memoria tuturor din cauza unui gest nesportiv dintr-un meci disputat împotriva Elveţiei, în grupe, la Mondialul american. După acest meci, a fost scos din lot şi trimis acasă. Avea să intre în istoria neagră a Cupei Mondiale din SUA, cu tristul record de “cea mai rapidă eliminare”. Intrarea la elveţianul Christophe Ohrel l-a marcat pe piteştean. “Îmi amintesc perfect momentul. Era minutul 70 şi, la scorul de 3-1 pentru Elveţia, selecţionerul Anghel Iordănescu m-a introdus în locul lui Ilie Dumitrescu. Trei minute mai târziu, am încasat cartonaşul roşu de la arbitru. N-am atins nici mingea. S-a făcut 4-1, efectiv arena căzuse pe mine. L-am văzut că vrea să mă lobeze, am băgat o alunecare, gazonul era umed, m-am făcut sanie, am evitat să lovesc piciorul adversarului, însă acesta a ştiut cum să cadă. Am văzut şi eu după aceea faza la televizor şi aşa este, din exterior pare a fi o intrare criminală, dar nu a fost cazul. Am fost mult timp oaia neagră”, ne-a spus otând fostul atacant al echipei FC Argeş.
“M-am întors mai puternic”
A urmat chinul pentru Vlădoiu. Revenit în ţară, lumea “trăgea” în el mai mult decât în oricare alt component al delegaţiei tricolore. El spune însă că eliminarea a avut şi părţi bune: “Omul din greşeli învaţă. După acea gafă m-am ridicat. Timp de multe luni după acel incident, am fost înjurat, lumea era împotriva mea. Dar am dat apoi goluri, iar lumea a uitat, treptat. M-a motivat acel episod, puteam să-mi ratez cariera. Însă mi-am revenit şi m-am întors mai puternic”. Jean Vlădoiu a mai spus că lumea şi-a aţintit criticile asupra gestului său, nemaisancţionând eliminarea României de la acel Mondial: “Era normal la acel moment ca lumea să mă insulte, să-şi verse nervii pe mine… Dar într-un fel, dacă stau şi mă gândesc, a fost mai bine că jucătorii au fost lăsaţi în pace. S-a tras numai în mine, nu şi în ei”.
“Nu e la îndemâna oricui”
La fix 20 de ani de la acel episod neplăcut, Jean Vlădoiu nu mai priveşte înapoi cu mânie… “Atunci a fost un coşmar, acum, după atâţia ani, nu aş mai privi atât de negativ. Am debutat la o Cupă Mondială, ceea ce nu este la îndemâna oricui. Vor mai trece mulţi ani până când naţionala României va mai fi prezentă la un Campionat Mondial”, ne-a mai spus Jean Vlădoiu.
“Puteam lua şi eu 30.000 dolari”
Nu doar din punct de vedere moral a avut de suferit Jean Vlădoiu în urma gestului nesportiv, ci şi financiar. “Am fost trimis acasă, iar toţi banii pe care urma să-i primesc pentru faptul că am făcut parte din lot şi chiar pentru acele trei minute mi s-au evaporat din cont. Vorba vine, pentru că n-am mai primit nimic, deşi mi s-ar fi cuvenit şi mie o sumă importantă, pentru că am făcut parte din lot, am intrat şi în joc. Un titular a luat şi 30 de mii de dolari atunci, mă puteam alege şi eu cu o sumă frumuşică. Poate prindeam un meci şi jucam titular împotriva Americii. Naţionala a jucat atunci după partida cu elveţienii împotriva Americii. Dar nu-i nimic, nu regret. Însă dacă acum s-ar fi întâmplat şi dacă dădeai în judecată Federaţia, aveai câştig de cauză. Dar atunci erau alte vremuri… Am avut de tras. Ce era să fac?!”, a concluzionat Jean Vlădoiu.