Ziua în care Dobrin a murit cu adevărat

Piteştiul a reuşit să ucidă şi memoria lui Dobrin. De onomastica “Gâscanului”, oraşul căruia i-a adus glorie a fost roş-albastru. Peste 500 de fani alb-albaştri au scandat “Nicolae Dobrin”, iar replica piteştenilor a fost: “Reghe, Reghe!” şi “Becali, Becali!” A fost ziua în care fotbalul însuşi a murit cu adevărat în Piteşti. Parcă nici înfrângerea Ştiinţei nu a fost aşa de tristă precum ce s-a întâmplat pe arena din Trivale, care ar trebui să-şi schimbe numele după reprezentaţia de duminică seara. Piteştenii au ucis legenda lui Dobrin pentru a ţine în viaţă o echipă moartă, renegată de propria galerie. Tot ce a făcut “Gâscanul” a fost uitat, a fost călcat în picioare. Geniul care a refuzat echipele sistemului pentru a le batjocori pe dreptunghiul verde s-a zvârcolit în mormânt. Singura echipă pentru care Dobrin a vrut să părăsească Piteştiul său a fost Universitatea, unde ar fi făcut un cuplu teribil cu un alt nedreptăţit al selecţionerilor de pe vremuri, Nelu Oblemenco. Nu a fost să fie, i-a oferit pase geniale “Tunarului” doar în Ceruri.
Piteştiul stat capră şi în faţa lui Dinamo pentru a încerca să nege primul titlu al Ştiinţei, dar parcă nu s-a umilit nicicând ca acum. Un oraş cu tradiţie, care a dat o campioană şi fotbalişti de clasă, în frunte cu fantasticul “Gâscan” s-a prosternat în faţa unui cioban. Pe soclul lui Dobrin s-a căţărat Becali. Un gând ne-a străbătut ca o lance în acele momente: oraşul Craiova ar fi ajuns în aceeaşi situaţie penibilă dacă Universitatea nu era reînviată? Oare uitam de Oblemenco, de Balaci, de Craiova Maxima şi ne prostituam?