CANTECUL LUI DOBRIN

Avea ani, cincisprezece doar, poate la anul
Cand pe arenele romane, la Cluj
Un falnic pitestean prindea aripi
Dobrin, el, Nicolae, poreclit “Giscanul”.
El “Printul” din Trivale nu si-a luat zborul
Si ne canta un fotbal… o arta, o nebunie
Arcus fiindu-i pasa si driblingul magie
Si portativ terenul, naprasnic avea sutul.
El incinta tribuna,”Giscanul” nentrecutul.
In saptezeci “Gascanul” cu suflet dalb de miel
Un mare patriot, ce iubea Argesul si tara
Vrajind balonul cu a sa magie, el
Pe toti ne-a dus… la Guadalajara.
A fost un mare dirijor, vioara, chitarist
Si ne centra subtil in suflet bucuria
Iar ultimul lui dribling, rasuna viu a cant
Dobrin ramine viu in suflete si fotbal
El marele “Gascan” este un sfant, caci…
I-a iertat pe cei ramasi in urma-i, pe Pamant.